Dumnezeu, ca agent electoral

Religiile lumii au o misiune: să-l facă pe om mai bun.
Același scop îl au și valorile civilizației europene.
Aici religiile și identitatea europeană se întâlnesc.
Din păcate, în spațiul geografic de unde vin – în Europa de dincolo de Europa, religia lasă impresia a fi mai degrabă o anexă a politicii.
Într-o republică cu 82% de populație românească, 90% din totalul bisericilor Republicii Moldova sunt subordonate actualmente Patriarhiei Moscovei, și 10% − Patriarhiei bucureștene.
Dacă pe teritoriul țării noastre sunt dislocate, ilegal, trupe rusești – Armata a 14-a, atunci preoțimea prorusă este numită la noi Armata a 15-a. Și pe bună dreptate.
Dacă te iei după predicile rostite de unii slujitori ai acestei biserici, Cel de Sus este și el ateu. Care nu crede în Sine, adică în puterea Binelui.
În predicile acestora Atotțiitorul se adresează credincioșilor folosind fraze din discursurile lui Putin sau teze care îl fac pe consângeanul nostru să creadă că Tatăl Ceresc s-ar afla în slujba unei ideologii antinaționale.
Unul dintre cele mai triste dialoguri pe care mi-a fost dat să le aud este acesta, dintre doi oameni necăjiți de la țară, care se întrebau unul pe celălalt:
− Unde e Dumnezeu? De ce nu ne aude?
Și răspunsul:
− S-a mutat în altă țară.
Și atunci omul nostru a pornit în căutarea Celui de Sus pe alte meridiane. Din cele trei milioane de cetățeni, câți are la ora actuală Republica Moldova, un milion este plecat din republică.
Preoții, care au o influență covârșitoare asupra opțiunilor electorale ale unei categorii de persoane, trecute de o anumită vârstă, în loc să facă politica lui Dumnezeu, fac, din păcate, politica unor partide.
Dacă Moscova e antieuropeană, atunci și preoții ei sunt antieuropeni.
În campania electorală recentă aceștia umblau din casă în casă ca să-i deruteze pe moșnegeii neputincioși și pe băbuțele necăjite cu enormități ca aceasta:
− Să nu ne trebuiască Uniunea Europeană, pentru că o să ne pună să ne căsătorim bărbați cu bărbați și femei cu femei.
− Cum? devine curios câte un bătrân neștiutor.
− Apoi, pe mata o să te oblige să te căsătorești cu moș Vasile.
− Da’ baba mea ce-o să facă?
− Pe ea o s-o pună să se căsătorească cu mătușa Ileana.
− Atunci nu-mi trebuie cât hăul și pârăul Uniunea asta Europeană. Eu m-am obișnuit cu băbuța mea. Ca și Vasile cu baba lui.
Astfel Uniunea Europeană devine o sperietoare pentru omul neinformat. Poți să-i vorbești acestuia de-o mie de ori că în UE pensiile sunt de 20 de ori, iar salariile de 30 de ori mai mari, el va ține cont în primul rând de ce i-a spus preotul, care de câteva decenii s-a transformat într-un agent electoral.
Iată de ce societatea civilă pledează pentru depolitizarea bisericii.
Și în acest context devine necesară apropierea bisericilor pentru contracararea ignoranței, terorismului, xenofobiei, antieuropenismului, urii.
Lucrul cel mai important care trebuie făcut este armonizarea calendarelor. Calendarele bisericești din Est încă n-au trecut la stilul nou.
Într-o polemică de presă am afirmat că biserica de dincolo de Prut are suficiente argumente să treacă la calendarul gregorian.
Am întrebat preoții noștri:
− Calendarul este făcut de Dumnezeu sau de către oameni?
Răspunsul a fost:
− De către oameni.
Am mai întrebat:
− Mersul stelelor, mișcarea planetelor sunt făcute de Dumnezeu sau de oameni?
Răspunsul a fost:
− De către Dumnezeu.
− Și atunci ce e în puterea noastră să schimbăm: calendarele sau mersul planetelor?
Răspunsul nu poate fi decât unul: calendarele.
Dacă în 1582 diferența dintre cele două calendare constituia 10 zile, acum aceasta e de 13 zile.
Avem toate șansele, dacă rămânem la calendarul iulian, ca pe viitor urmașii noștri să serbeze Crăciunul vara și Sânzienele iarna.
Unitatea credinței se conține în Cartea Cărților, numită Biblia.
Dacă ai scoate din ea unele istorii ale profeților, unele cântări sau pasaje, ea tot Biblie va rămâne.
Dar dacă vei scoate din ea Dragostea, aceasta devine o carte oarecare.
Același lucru se poate spune și despre religie: dacă scoți din aceasta Dragostea, Bunătatea, Toleranța, ea se transformă într-o erezie.
În spațiul de la marginile Europei, de două mii de ani, noi, locuitori ai actualei Republici Moldova, ne trăim cu îndârjire condiția noastră de ortodocși și români.
Am supraviețuit și cu ajutorul credinței, valorile creștine identificându-se cu valorile spirituale ale Neamului nostru.
În încercările vremurilor care se anunță, religia ne devine o pavăză, dar și o punte de legătură între civilizații, popoare, culturi.
O Europă comună, a identităților și a diversităților, este imposibil a fi construită fără unitatea ei de spirit.
Și aici religiile își au o misiune a lor istorică, aceea de a armoniza lumea și a apropia popoarele.

Nicolae DABIJA

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.